O noua descoperire, un factor genetic nou identificat dovedeste ca pielea unui adult s-ar putea regenera precum pielea unui nou-nascut. Cel putin asta rezulta din descoperirea unui grup de cercetători de la Universitatea de Stat din Washington, acestia sustin desoperirea unui “tratament” cu reale rezultate in regenerarea rănilor cutanate, precum și prevenirea procesului de îmbătrânire a pielii. Într-un studiu, realizat pe soareci de laborator, publicat în revista eLife pe 29 septembrie, cercetătorii au identificat un factor care acționează precum un “comutator” molecular în pielea șoarecilor, care controlează formarea foliculilor de păr pe măsură ce se dezvoltă în prima săptămână de viață. “Comutatorul” pare ca se dezactivează, în cea mai mare parte, după formarea pielii și rămâne dezactivat in țesutul adult. Din momentul in care a fost reactivat în celulele tesutului unui soarece adult, pielea acestuia a fost capabilă să vindece rănile fără a ramane cicatrici, astfel ca țesutul nou format a facilitat inclusiv aparitia foliculilor de păr.
„Am reușit să preluăm capacitatea înnăscută a pielii tinere, neonatale, de regenerare și sa o transferam la o piele adulta”, a spus Driskell, profesor asistent la School of Molecular Biosciences WSU. „Am demonstrat că acest tip de regenerare este posibil”. Mamiferele nu sunt cunoscute pentru abilitățile lor de regenerare în comparație cu alte organisme, cum ar fi de exemplu salamandrele care au capacitatea de a-si regenera membrele. Studiul WSU sugerează că secretul regenerării umane ar putea fi găsit prin studierea propriei noastre dezvoltări. „Putem totuși să căutăm inspirație către alte organisme, dar putem învăța despre regenerare privindu-ne pe noi înșine”, a spus Driskell. “Noi generăm țesuturi noi, odată în viață, pe măsură ce creștem.”
Echipa lui Driskell a folosit o nouă tehnică numită secvențierea ARN cu celule unice pentru a compara genele și celulele din pielea adultă, cu cea în curs de dezvoltare. La dezvoltarea pielii, au descoperit un factor de transcripție – proteinele care se leagă de ADN și pot influența activarea sau dezactivarea genelelor respective. Factorul identificat de cercetători, numit Lef1, a fost asociat cu fibroblastele papilare, un strat aflat sub suprafata pielii, acesta conferă țesutului tensiunea și aspectul său tineresc. Când cercetătorii WSU au activat factorul Lef1 în compartimentele specializate ale pielii adulte ale șoarecilor, au reusit sa stimuleze pielea de a regenera rănile cu cicatrici reduse, crescând chiar și noi foliculi de păr.
Driskell a avut mai întâi ideea de a analiza stadiile incipiente ale vieții mamiferelor, pentru a cerceta capacitatea de regenerare a pielii, după ce a aflat despre descoperirea doctorului Michael Longaker de la Universitatea Stanford. Acesta din urmă a efectuat o intervenție chirurgicală de urgență pentru a salva viata unui făt aflat inca în uter. Longaker și colegii săi au observat că atunci când acest bebeluș s-a născut nu a avut cicatrici în urma intervenției chirurgicale.
Driskell a concluzionat că mai durează pană ce această ultimă descoperire să poată fi aplicată pe pielea umană, dar acesta este un progres fundamental. Cu sprijinul unei noi subvenții de la National Institutes of Health, echipa de cercetare WSU va continua să lucreze pentru a înțelege modul în care Lef1 și alți factori stimuleaza regenerarea pielii.